Scurt istoric

La începutul anilor 80, au fost demarate, la nivel european, discuţii în legătura cu importanţa termenului libertate de mişcare.


În anul 1984, fostul cancelar german Helmut Kohl s-a întalnit cu preşedintele de atunci al Franţei, François Mitterand, la trecerea frontierei < Goldene Brenn > din apropiere de Saarbrücken. Aici au luat decizia de a elimina controalele la frontiera dintre Germania si Franţa. Nici unul din ei nu bănuise atunci ce insemnătate vizionară va avea pe viitor acest gest pentru o Europă fără graniţe interne si fără controale la frontiera dintre state.


Viziunea lor a condus, intr-o primă fază, la un acord între Germania, Franţa, Ţările de Jos, Belgia si Luxemburg, încheiat in 1985 pe nava "Astrid" pe râul Mosel, in dreptul micii localităţi de frontieră Schengen din Luxemburg.
A urmat semnarea Conveţiei de Implementare a Acordului Schengen, în data de 19 iunie 1990. În momentul intrării în vigoare, în anul 1995, aceasta a eliminat controalele la frontierele interne ale statelor semnatare şi a creat o singură frontieră externă unde controalele se desfăsoara conform unui set de reguli clare.

De asemenea, au fost stabilite reguli comune în materie de vize, migraţie, azil, precum şi măsuri referitoare la cooperarea poliţienească, judiciară sau vamală. Toate aceste măsuri, împreună cu Acordul Schengen, Convenţia de Implementare a Acordului Schengen, deciziile si declaraţiile adoptate de către Comitetul Executiv Schengen stabilit în 1990, precum si protocoalele si acordurile de aderare care au urmat constituie acquis-ul Schengen.

Iniţial, acquis-ul Schengen nu a făcut parte din cadrul legislativ comunitar. Acest lucru s-a schimbat însă odata cu semnarea Tratatului de la Amsterdam, în data de 2 octombrie 1997, intrat in vigoare la data de 1 mai 1999. Un Protocol ataşat Tratatului de la Amsterdam încorporează acquis-ul Schengen in cadrul legislativ si instituţional al Uniunii Europene.
Începând cu acest moment,
acquis-ul Schengen face parte din legislaţia comunitară şi a fost transferat in noul Titlu IV- Vize, azil, imigraţie şi alte politici legate de libera circulaţie a persoanelor, al TUE.

Spaţiul Schengen reprezintă o zona de libertate de mişcare unde controalele la frontierele interne ale statelor semnatare au fost eliminate si a fost creată o singura frontieră externă unde controalele se desfasoară conform unui set de reguli clare.

  1. Cronologia aderării la spaţiul Schengen fiind dupa cum urmează:

    1985- Belgia, Olanda, Luxemburg, Germania si Franţa
    1990- Italia
    1991- Spania si Portugalia
    1992- Grecia
    1995- Austria
    1996- Danemarca, Suedia si Finlanda
    2001- Islanda si Norvegia
  2. Participarea Islandei si Regatului Norvegiei
    Alături de Suedia, Finlanda si Danemarca, Norvegia şi Islanda iau parte în Uniunea Nordică a Paşapoartelor,în cadrul căreia au fost eliminate controalele la frontierele interne. Islanda şi Norvegia au semnat un Acord cu UE în mai 1999, în urma căruia cele două state pot participa la elaborarea noilor instrumente legislative ale acquis-ului Schengen. Actele sunt adoptate doar de către statele membre UE, dar se aplică şi Islandei şi Norvegiei. În practică această asociere ia forma unui Comitet mixt în afara cadrului UE, format din reprezentanţi ai Islandei, Norvegiei, Consiliului UE şi Comisiei Europene.
Citeşte mai mult...
 


Translator

Calendar

septembrie 2010
lmmjvsd
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930 

Situaţii de urgenţă

Apelaţi Dispeceratul Jandarmeriei Arad 0257514900

Vremea

Contor vizitatori

14953
AstăziAstăzi13
IeriIeri65
Săptămâna aceastaSăptămâna aceasta198
Luna aceastaLuna aceasta597
Toate zileleToate zilele14953

Au mai rămas din 2010:

Content on this page requires a newer version of Adobe Flash Player.

Get Adobe Flash player